 AdminAdministrator
Postari: 236
|
|
După asediu
Gazul misterios
Repercusiunile asediului de la Moscova s-au făcut simţite mult timp, atât în Rusia, cât şi dincolo de graniţe. Utilizarea gazului paralizant cu acţiune rapidă, pus în legătură cu multe dintre cele 129 de decese, rămâne una dintre chestiunile cele mai controversate legate de acest asediu. Primele suspiciuni au apărut la nici o oră după raid, pe măsură ce supravieţuitorii inconştienţi, cu deficienţe respiratorii, au fost scoşi din clădire. Echipele de intervenţie nu au avut la îndemână nici un antidot al gazului. Nici unul dintre cadavrele scoase din clădire nu prezenta urme de sângerare sau urme de gloanţe; feţele victimelor erau albe şi supte, cu ochii deschişi şi lipsiţi de expresie.
Secrete de stat
Versiunea oficială a fost că în teatru s-a pompat un agent de ‘neutralizare’, dar, păstrând tradiţia secretelor de stat din epoca Uniunii Sovietice, înalţii oficiali ruşi au refuzat să divulge numele gazului. Aceasta a stârnit nemulţumiri în rândul familiilor victimelor, dar şi a medicilor care i-au tratat pe cei aproximativ 400 de supravieţuitori afectaţi de efectele gazului. Cum ar fi putut aceştia să trateze urgenţele în mod eficient, neştiind exact ce substanţă inhalaseră pacienţii ? Rudele persoanelor luate ostatice (cărora li s-a interzis vizitarea celor internaţi în spital) au fost atât de furioase, încât au afirmat că folosirea gazului fusese un mod de a experimenta o nouă armă chimică, iar statul îi folosise pe ostatici doar pe post de cobai.
Securitate fictivă
O serie de evenimente post-mortem au ridicat semne de întrebare asupra conţinutului chimic şi concentraţiei gazului, dată fiind mai ales starea de slăbiciune a ostaticilor, după cele peste 50 de ore de captivitate, în condiţii cumplite. S-a ridicat însă şi problema eficacităţii forţelor de securitate. Cum au putut 50 de rebeli înarmaţi să intre, pur şi simplu neobservaţi, într-un teatru din Moscova, mai ales într-un oraş plin de forţe de poliţie, binecunoscute pentru frecventele verificări ale actelor de identitate ale străinilor şi rezidenţilor cu pielea mai închisă la culoare ? Denunţând natura coruptă a forţelor de poliţie ale oraşului, un cunoscut comic moscovit a afirmat, se pare, mai în glumă mai în serios, că este perfect posibil ca poliţia din Moscova să fi verificat documentele cecenilor, dar să fi primit 100 de dolari ca mită, pentru a le considera valide, oferindu-se, în schimb, să îi şi conducă pe rebeli până la teatru.
O chestiune de imagine
ÃŽn ciuda unor astfel de controverse, preşedintele Putin a reuşit să-şi mascheze orice semne de slăbiciune şi să exploateze momentul asediului pentru a-şi consolida popularitatea şi reputaţia de om de acţiune. Adresându-se ruşilor, el a afirmat: ’Am salvat vieţile a sute... Da, sute de oameni. Am arătat că Rusia nu poate fi îngenuncheată.’ După încheierea asediului, Putin a cerut forţelor armate să conceapă noi planuri de combatere a terorismului, lanând poporului rus apelul de a rămâne unit în faţa inamicului comun.
Reacţii în străinătate
ÃŽn ciuda refuzului categoric primit în urma cererilor adresate autorităţilor ruseşti de a dezvălui natura gazului mortal, în ciuda îngrijorării provocate de apariţia unei noi arme care ar fi putut fi adoptată şi de alţi terorişti, Marea Britanie şi SUA i-au oferit preşedintelui Putin sprijinul lor. Primul ministru al Marii Britanii, Tony Blair, a declarat că autorităţile ruseşti au fost obligate să acţioneze când rebelii ceceni au început să ucidă ostaticii, adăugând că nu existau ‘soluţii simple, sigure şi lipsite de risc’. Făcând legătura între evenimentele de la Moscova, atacul cu bombă din Bali şi asasinarea unui diplomat american în Iordania, el a făcut referiri la apariţia ‘unui nou tip de terorism, înspăimântător’.
ÃŽn acelaşi timp, purtătorul de cuvânt al Casei Albe, Ari Fleischer, a evitat orice critică la adresa lui Putin, afirmând că vinovaţi ‘’sunt în primul rând cei care iau ostatici, punând astfel vieţile oamenilor în pericolâ€Â?. Să fie oare politica adoptată după asediul de la Moscova o continuare a celei de după atacurile din 11 septembrie ? Cu alte cuvinte, să fie vorba oare de o înţelegere tacită ca americanii să închidă ochii în faţa războiului din Cecenia, iar ruşii, în schimb, să sprijine războiul împotriva terorismului ?
|
|
