ÃŽn dimineaţa zilei de 3 martie 2004, Spania a trăit experienţa celor mai cumplite atentate teroriste din Europa după atentatele din Lockerbie, din anul 1988. O serie de explozii produse în Madrid au provocat moartea a 191 persoane şi rănirea a peste 1 500.
13 dispozitive explozive au fost ascunse în rucsaci şi lăsate în trenurile care făceau legătura cu cartierele muncitoreşti ale oraşului, la ora când acestea erau pline cu oameni care se îndreptau către serviciu. Cei mai mulţi se îndreptau spre birourile şi fabricile din Madrid sau erau părinţi care îşi duceau copiii la şcoală.
Nu a existat nici un fel de avertisment. Se pare că bombele au fost detonate cu ajutorul unor dispozitive telecomandate prin intermediul telefoanelor mobile. Prima explozie s-a declanşat la ora 07:40, spulberând un tren aflat în gara Atocha. A fost urmată imediat de explozii la El Pozo şi Santa Eugenia.
ÃŽn total, zece bombe s-au declanşat la interval de câteva minute una de alta, exact în perioada de trafic maxim a dimineţii. 67 de persoane au fost ucise numai în staţia El Pozo, când două bombe au distrus un tren supraetajat. După explozii, poliţia spaniolă a efectuat detonarea controlată a altor trei bombe, pe care teroriştii nu au mai reuşit să le declanşeze.
Exploziile au fost atât de cumplite, încât multe cadavre au fost imposibil de identificat. Bucăţi de vagoane, fragmente de cadavre şi obiecte personale au fost risipite în jurul staţiilor şi liniilor de cale ferată, în timp ce pompierii se luptau să îi elibereze pe pasagerii răniţi din carcasele contorsionate ale vagoanelor de tren. Serviciile medicale din Madrid au fost suprasolicitate, căci răniţii au fost duşi la spitalele din zonă de o mare de ambulanţe. Sute de oameni s-au aliniat în faţa spitalelor, pentru a dona sânge, în dorinţa de a-i ajuta pe pasagerii răniţi în explozii.
Familiile aşteptau cu îngrijorare ca listele cu morţi şi răniţi să fie afişate în faţa spitalelor. Numărul victimelor creştea fără oprire, mulţi dintre supravieţuitorii exploziilor murind în drum spre spital sau în timpul intervenţiilor suferite acolo. Cea mai micuţă victimă a fost o fetiţă de şapte luni, care a murit pe masa de operaţie, în ciuda eforturilor disperate ale medicilor de a o salva.
Primele rapoarte au considerat că gruparea separatistă bască era răspunzătoare pentru atentatele cu bombă de la Madrid, care s-au produs cu numai câteva zile înainte de alegerile generale din Spania. Au existat voci care sugerau că Eta dorea să afecteze cât mai mult posibil procesul electoral. Alte surse au arătat însă că lipsa oricărui avertisment şi natura atacului nu se potriveau cu metodele obişnuite de acţiune ale Eta.
Exploziile s-au produs în cartierele muncitoreşti ale oraşului şi au fost sincronizate astfel încât să se declanşeze aproape simultan, pentru a provoca numărul maxim de victime în rândul populaţiei civile – ceea ce nu se mai întâmplase niciodată până atunci în cazul atacurilor separatiştilor başti. De asemenea, atentatele s-au derulat la o scară mult mai largă decât orice alt atac al mişcării Eta.
Atentatele cu bombă de la Madrid s-au produs la 911 zile după atacurile de la World Trade Centre, din New York. ÃŽn scurtă vreme s-au descoperit dovezi care îndreptau suspiciunile către teroriştii islamişti, în special către al-Qaeda. Pe data de 14 martie 2004, a fost descoperită o casetă video lângă o moschee din Madrid. Pe casetă, un bărbat care pretindea a fi purtătorul de cuvânt militar pentru gruparea al-Qaeda în Europa, declara că atentatele cu bombă de la Madrid au fost un act de răzbunare pentru “…colaborarea cu criminalul Bush şi aliaţii săi.â€Â?
ÃŽn următoarele câteva săptămâni, au fost arestaţi în Spania mai mulţi suspecţi care aveau legături cu organizaţiile teroriste islamiste. Autorităţile spaniole au cerut emiterea unor mandate de arestare la nivel internaţional pentru zece suspecţi localizaţi în alte ţări.
Spania a intrat într-o perioadă de doliu naţional după masacrul de la Madrid. Clădirile din capitală au fost drapate în negru, iar a doua zi după atentate, la amiază, totul a rămas cufundat în tăcere. ÃŽn seara zilei de vineri, 12 martie, cinci milioane de oameni au organizat marşuri în toate oraşele ţării, pentru a-şi demonstra poziţia în faţa terorismului. Spaniolii erau îngroziţi şi revoltaţi de cele întâmplate. Mulţi refuzau să creadă că până şi Eta ar comite asemenea atrocităţi împotriva poporului spaniol. Cu toţii simţeau că, în realitate, vinovaţii trebuie să fie teroriştii islamişti.
Majoritatea spaniolilor s-au pronunţat împotriva implicării ţării în războiul din Irak şi mulţi simţeau că premierul Anzar şi guvernul său erau răspunzători pentru cele întâmplate la Madrid. La alegerile derulate la numai câteva zile după atentate, oamenii şi-au demonstrat aceste convingeri votând împotriva Partidului Popular şi alegându-i pe socialişti, care se pronunţaseră împotriva războiului.
Atentatele cu bombă de la Madrid au fost cele mai cumplite atacuri teroriste suferite vreodată de Spania, însă ţara nu este deloc străină de ideea de atac terorist. Timp de peste 30 de ani, gruparea separatistă Eta a amplasat bombe care vizau ţinte politice şi oficiale. De curând, Eta începuse să îşi îndrepte atenţia asupra industriei turismului care, cu un număr de angajaţi de o jumătate de milion de persoane, reprezintă 5,5% din economia naţională. Dacă turismul avea de suferit din cauza activităţilor teroriste, impactul asupra stabilităţii financiare a naţiunii urma să fie devastator. Totuşi, turiştii străini nu par să se fi lăsat speriaţi nici de Eta, nici de atacurile de la Madrid.
Conform rezultatelor summit-ului Consiliului Global pentru Turism organizat în mai 2004, industria turismului se menţine la cote înfloritoare în Spania. S-a raportat chiar o creştere în turism de aproximativ 4% şi, deşi anumite business-uri din locaţii extrem de celebre au fost afectate în zilele imediat următoare atacurilor, totul revenise deja la normal în decurs de o lună.
Spania îndoliată a deplâns cumplitele pierderi suferite cu un amestec de tristeţe şi furie. Totuşi, ţara a refuzat să cedeze în faţa terorismului, demonstrând tenacitate şi solidaritate în decizia de a-şi continua viaţa în mod normal.
MASACRUL DE LA MADRID – poza de Admin, in Chat Room · 8.6KB
Se pare că Al-Qaeda operează în aproximativ 50 de ţări din întreaga lume, cu un număr estimativ de 18 000 membri militanţi, conduşi de Osama Bin Laden, despre care încă nu se ştie exact unde se află. Organizaţia operează sub forma unor celule individuale, iar autorităţile occidentale au descoperit că este extrem de dificil să îi localizeze şi reţină pe membrii al-Qaeda.
Gruparea este considerată răspunzătoare pentru atacurile din 11 septembrie, pentru atentatele cu bombă de la Madrid din martie 2004, şi pentru atacurile recente din Arabia Saudită. Există temeri că invadarea Irakului va declanşa noi atacuri împotriva unor ţinte din America de Nord şi Europa.
ETA
Eta a fost fondată în nordul Spaniei, în anul 1959. Iniţial, scopul său era să protejeze modul de viaţă basc împotriva regimului dictatorial al lui Franco, însă când Spania a revenit la democraţie, către sfârşitul anilor 1970, Eta a continuat să lupte, cerând independenţa regiunii basce.
Eta a realizat sute de atacuri teroriste în ultimii 35 de ani, ucigând aproximativ 800 de persoane. Iniţial, ataca ţinte politice şi militare, folosind automobile-capcană şi lunetişti, însă acum încearcă să afecteze şi industria turismului, absolut vitală pentru economia Spaniei. Anul trecut, Eta a amplasat bombe în staţiunile turistice Benidorm şi Torrevieja.
THE REAL IRA (ADEVĂRATA IRA)
Când procesul de pace din Irlanda de Nord a început să se contureze în 1997, the Provisional IRA a participat la discuţii şi a fost de acord să înceteze orice atac. The Real IRA (Adevărata IRA) este o facţiune alcătuită de militanţi IRA, care au protestat împotriva implicării grupării în procesul de pace. Această facţiune îşi propune să stopeze tratativele de pace şi, în final, să oblige Marea Britanie să se retragă din Irlanda de Nord.
The Real IRA a fost răspunzătoare pentru atentatul cu bombă din Omagh, produs în 1998, care s-a soldat cu moartea a 29 de persoane. De asemenea, au fost stabilite conexiuni între această organizaţie şi un număr de explozii produse în Anglia continentală.
17 NOIEMBRIE
“17 Noiembrieâ€Â? este o grupare teroristă grecească, al cărei nume a fost preluat după data la care junta militară conducătoare a înăbuşit în sânge o revoltă a studenţilor, în anul 1973. Este o grupare secretă şi se ştiu extrem de puţine lucruri despre membrii săi ultranaţionalişti, care îşi propun ca Grecia să întrerupă orice legături cu SUA, Turcia şi NATO.
Ţintele acestei grupări includ oficiali străini, mari industriaşi greci şi locaţii de producţie din Uniunea Europeană. ÃŽn decembrie 2003, 15 dintre membrii grupării au fost arestaţi pentru activităţi teroriste
După atentatele cu bombă de la Madrid, este clar că Europa trebuie să trateze cu foarte multă seriozitate ameninţarea atacurilor teroriste. Uniunea Europeană a introdus măsuri de contracarare a acestor ameninţări şi încurajează statele membre să adopte aceste măsuri, care includ: mandate de arestare la nivel UE, care să faciliteze extrădarea rapidă dintr-o ţară în alta a celor suspectaţi de implicare în activităţi teroriste, dar şi diverse măsuri de monitorizare şi control a activităţilor de spălare de bani destinate finanţării activităţilor teroriste. Marea Britanie, Danemarca, Suedia şi Finlanda au făcut până acum cele mai multe eforturi pentru a adopta aceste măsuri, în timp ce Grecia şi Italia le-au adoptat mult mai lent.
Anumite ţări au sugerat formarea unei forţe de securitate la nivel european, după modelul FBI sau CIA din Statele Unite. Totuşi, o asemenea forţă ar fi dificil de coordonat, căci fiecare stat are o tradiţie în păstrarea secretelor ce privesc securitatea naţională şi agenţiile de spionaj proprii.
Au existat temeri referitoare la potenţiale atacuri teroriste derulate în timpul Jocurilor Olimpice, care au început la Atena în august 2004. Peste 10 000 atleţi din 202 ţări urmau să participe la Jocuri, urmăriţi de aproximativ două milioane de spectatori. Pentru a asigura securitatea tuturor participanţilor, 675 milioane lire sterline au fost investite în sisteme de securitate: 70 000 agenţi de securitate şi peste 1 500 camere TV cu circuit închis au fost amplasate în capitala Greciei. Elicoptere şi avioane de spionaj survolează regiunea, iar scufundători înarmaţi au fost mobilizaţi în portul Pireu pentru a proteja VIP-urile ce urmau să stea la bordul iahturilor pe durata Jocurilor Olimpice.
